File:Marna Hotel, Buzesti Street, Bucharest- a goner.jpg

Română: Acest hotel de pe strada Buzesti va fi demolat. La fel, Hala Matache. Acum am inteles de ce, de mai bine de 20 de ani, cladirile, unele extraordinare, de pe aceasta strada bucuresteana si de pe continuarea sa (strada Berzei), zac in paragina fara nici cel mai vag demers de restaurare. Ele stau in calea "diametralei" Berzei - Buzesti - Uranus, parte a axei centrale nord-sud a Bucurestiului.

Din ce s-a anuntat pana acum (demolarea hotelului din imagine si a Halei Matache), presupun ca urmeaza a fi demolata cel putin partea stanga a Strazii Berzei mergand spre Piata Victoriei. Practic, se continua opera de demolare intrerupta de caderea lui Ceausescu. Poate se va circula mai bine, ruland peste istoria Bucurestiului, intr-un oras si mai urat, fara trecut, din beton, tabla, sticla si asfalt. Poate ne vom intreba in continuare de ce nu avem turism. Ce sa vada turistii? Autostrazi? Strazi bune cu nimic de vazut pe margine?

Comentariu la 1 noiembrie 2013:

La trei ani şi jumătate de când am făcut poza şi la vreo doi de când Hotel Marna a fost demolat, câteva reflecţii despre prezervarea trecutului, din "Trecutul e o ţară străină" de David Lowenthal (2002, Bucureşti, Ed. Curtea Veche Publishing) :

"(...) Montalembert îndemna Franţa să-şi protejeze antichităţile, căci «amintirile vechi fac popoarele măreţe»" (pag. 432);

"(...) unii «trăiesc vieţi mai trecătoare, mai dezmembrate, mai fragmentate decât alţii», abandonând mult din «detaliile concrete ale vieţii» lor nelegându-se în mod semnificativ de experienţele şi sentimentele trecute. În comparaţie, remarcă un filosof: «cei ce aduc mai multe din trecutul lor în prezent» îsi confirmă prin aceasta şi identitatea şi îşi îmbogăţesc prezentul cu rămăşiţele amplificate ale trecutului. După cum a spus dl. Sammer, «Fiecare are nevoie de amintirile sale. Ele ţin lupul insignifianţei departe de uşă" (pag 231) (eu aş fi tradus "ţin insignifianţa la distanţă")

Aş spune că românii se numără printre popoarele care au invitat lupul insignifianţei în casă şi l-au transformat în animal de companie, să le ţină de urât în locul amintirilor de-a lungul istoriei lor ... insignifiante. Aşa, cu lideri ca cei actuali şi cu mentalităţi de acelaşi tip, care au permis degradarea şi apoi demolarea zonei Buzeşti - Berzei - Uranus, am ajuns ca "teoria continuităţii" să fie doar o teorie, iar noi să se împăunăm prosteşte cu istoria saşilor şi ungurilor din Ardeal, întipărită în cetăţile, bisericile fortificate şi centrele vechi ale oraşelor de acolo, de care furia demolatoare comunistă şi post-comunistă nu a îndrăznit să se atingă.

Aceiaşi lideri care au demolat ne-au şters cu buretele trecutul şi amintirile, n-au îndrăznit s-o facă şi în Ardeal. Pentru că ştiau că ungurii şi saşii au grijă să ţină la distanţă "lupul insignifianţei", adică au demnitate, pe când noi n-avem.